Povestea unei înțărcări blânde

Am tot amânat să scriu despre acest subiect pentru că nu prea mi-am găsit cuvintele. Cu greu îmi vin și acum. E un subiect sensibil pentru mine și totuși, o să scriu. Poate experiența mea va ajuta mămicile care se pregătesc de acest moment. Cu lacrimi în ochi îmi amintesc de o perioadă extrem de frumoasă din viața mea. A fost greu, dar ușor. Rapid, dar lent. Lung, dar scurt. Da, o contradicție de cuvinte care se completează perfect în derularea acestui proces.

Startul in alaptare

Pentru orice mamă startul în alăptare este greu și plin de provocări. Până să naștem auzim în jurul nostru tot felul de povești despre alăptare, însă nu credem ca poate fi atât de greu. Suntem sigure ca noi vom reusi din prima, că vom citi și ne vom documenta astfel încât să ne iasa. Din păcate, teoria nu are nicio legătură cu practica. Conștientizezi cât de greu e abia în momentul în care întâmpini primele greutăți în ale alăptatului.

 În primă fază, atașarea a fost una defectuoasă în cazul meu. Am avut răni, dureri, canale înfundate și de aici s-a dezvoltat un continuu stres care a dus la multe sentimente de vinovăție. În tot acest timp continuam să îmi „hrănesc” copilul așa cum știam eu mai bine. Evident, lapte nu venea, însă pentru psihicul meu cel mai bine era să îl atașez în acele momente chiar dacă n-o făceam corect. Citisem că e foarte important ca bebelușul să fie pus la sân pentru că el e singura pompă ce poate stimula lactația, de aceea in cele 3 zile de maternitate am ales să îl țin cu mine în salon pentru a face asta des, insa doar la interval de 3 ore pentru că-n rest se odihnea. Bineînțeles, era hrănit în paralel și cu formulă pentru că riscul de deshidratare era foarte mare, iar asta era singura lui sursă de hrană.

Cred totuși că e foarte important să găsești și un om care știe cum se atașează corect un copil și să îl lași să te învețe. Omul potrivit, la momentul potrivit, cum s-ar spune. După cea de-a doua seara, deja lucrurile se îmbunătățeau și m-a cuprins un mare plâns. De fericire, împlinire. Pentru prima dată îmi puteam hrăni puiul. A fost un moment minunat! Recunosc, startul în alaptare a fost greu și la mine, însă comparativ cu poveștile din jurul meu chiar mă consider o norocoasă ca am putut alăpta fix din a 3-a zi de viață a bebelușului.

Care este momentul potrivit pentru a înțărca bebelușul?

Acest proces natural se încheie atunci când mama decide asta. Acela este momentul cel mai potrivit.

Eu am simțit că nu mai vreau să fac asta atunci cand bebe avea 1 an si 2 luni. Nu mai puteam fizic. Trezirile extrem de dese (din oră în oră), plimbările prin parc, dar nu pentru joacă, ci doar pentru a scotoci pe sub bluză, făceau parte din rutina lui zilnică. Știu, era vorba de confort, de siguranță, de liniște, de atașament. Același atașament pe care îl aveam și eu față de el și față de aceste momente. Cu toate că fizic îmi era foarte greu și de multe ori ajungeam să plâng din cauza oboselii, din punct de vedere emoțional îmi doream să îl țin la piept toată viața și încă o secundă. În plin proces de înțărcare cu zeci de mustrări de conștiință pe capul meu, o prietenă m-a încurajat și mi-a spus că ea percepe alăptarea ca pe o relație. Când ceva nu mai merge, sau merge prost, trebuie sa se intervină. Iar daca mama nu e ok din punct de vedere psihic, emoțional, fizic, să fii sigur că NIMIC nu mai funcționează corect în acea casă.

Înțărcarea – relația intimă dintre mamă si copil

In tot acest timp el mânca foarte bine solide, era peste grafic la înălțime și greutate. Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca alăptarea exclusivă să dureze până la 6 luni, iar apoi să fie continuată, în paralel cu o diversificare corectă până la 2 ani și mai mult. Totuși, a alăpta exclusiv pe o perioadă determinată sau nedeterminată de timp e strict alegerea mamei. În schimb, în jurul ei sunt o grămadă de guri care judecă.
„Ai de gand sa-i dai pana se insoara?”
„Il faci sa fie dependent de tine! Renunta cat inca e mic si nu stie.”
„Cum sa mai suga daca se poate hrani cu solide?”
Unii consideră că mamele alăptează prea mult, alții spun că prea puțin, unii spun că li se pare scârbos, altora li se pare deplasat că faci asta, însă e ușor să judeci un om fără să îl înțelegi sau fără să fii în locul lui. Mama este cea care decide cât, cum, unde, pentru sau de ce face asta. Punct!

Specialiștii recomandă înțărcarea treptată

Pe 4 februarie am început marea înțărcare și a durat fix 3 săptămâni. Din cele 3 metode de a înțărca eu am ales-o pe cea blândă. Nu am putut să aplic metoda bruscă, iar dacă aș fi stat după auto-înțărcare, i-aș fi dat până la 18 ani! E foarte important ca procesul acesta sa fie unul firesc, usor, astfel încât ințărcarea să nu fie o experiență traumatizantă. Am ales să folosesc și câteva recomandări din metoda dr Jay Gordon.

Metoda mea mai pe indelete…

  • Pasul 1. Bazați-va pe ajutor! Eu am cerut ajutorul soțului. E foarte important să știi că ai cu cine să faci echipă. Înțărcarea blândă se intinde pe zile, săptămâni sau chiar luni, iar mama are nevoie de sprijin.
  • Pasul 2. Vorbiti-le despre schimbarea asta bebelușilor. Da. Ei înțeleg perfect tot ce le spunem. Am început să îi vorbesc despre asta încă din primele zile. Ziua, seara, în orice moment în care el cerea sân. I-am spus că el este un băiețel mare, iar „țiți” a lui trebuie să plece să facă mari și alți bebeluși. Nu, nu îi traumatizați dacă alegeți să le povestiți.
  • Pasul 3. Amânați, distrageti-le atenția cu jucarii, activități, jocuri preferate.
  • Pasul 4. Schimbați încăperea atunci când alăptați seara. Alegeți orice altă cameră. Am ales să îl hrănesc într-o altă încăpere înainte de a-l adormi pentru ca el să nu mai facă asocierea sân-somn, așa că atunci când ajungeam în dormitor, doar punea capul pe mine și adormea. (În acest proces țin să menționez că m-a salvat suzeta. Contează și de aceea țin să subliniez.)
  • Pasul 5. Intervenția soțului. Mirosul de mamă, simpla prezență a mamei în încăpere îi fac să fie neliniștiți și să ceară sân în mod constant ca în fiecare noapte.
  • Pasul 6.  Scoateți masa cea mai grea. Am scos prima dată mesele de din timpul nopții. Acestea erau cele mai grele pentru mine. Ajunsese să se trezească din oră în oră. Am păstrat mesele de dimineață dinainte de a se trezi. Deci, alăptat seara înainte de somn (21:30) și dimineața (6:00 ora lui de trezire). În timpul zilei și în timpul nopții nu mai primea deloc. Două săptămâni am jonglat așa.
  • Pasul 7. Scoateți treptat si restul meselorLa începutul celei de-a 3-a săptămâni renunțasem la masa dinaintea somnului, rămânând doar cea de dimineață. Spre sfârșitul săptămânii am renunțat și la asta, iar în final am reușit să le scot de tot.
  • Pasul 8. Nu uitați de consecvență. E esențială. Nu dați înapoi oricât de greu vă e! Este foarte important să fim consecvente în această decizie, să nu dăm înapoi. Ei nu vor înțelege nimic dacă vom face asta și pe lângă asta îi destabilizam mult din punct de vedere emoțional. Și încă ceva foarte important e să fim sigure că ne dorim să luăm decizia asta. Ei ne simt vulnerabilitatea și profită de ocazia de a „înhăța” atunci când ne văd nesigure pe noi.

Dragi mămici, dacă treceți de primele 3 nopți, sunteți cele mai tari! Au fost grele pentru toți 3, dar am continuat să fim consecvenți și să nu ne abatem de la acest drum. Bebe se trezea în timpul nopții și  cerea sânul. Primea apă si se culca la loc. Nu a acceptat niciun alt tip de lapte si pe de alta parte nici nu am insistat pentru că aș fi dat în altă dependență.Din cea de-a 4-a zi deja vedeam o luminiță din așa zisul tunel. Am trecut prin toate stările, am plâns, mi-a fost teamă, m-am simțit vinovată, iar cea „nepregătită” pentru această trecere eram doar eu. Dar am continuat. Nu puteam să dau înapoi și să distrug tot ceea ce construisem.

Cum să ai grija de sâni în timpul înțărcării?

Am avut o mare teamă de bine cunoscuta mastită. În acest proces, fie el treptat, fie brusc, trebuie să avem mare grijă să nu dăm în extrema cealaltă (angorjarea sanilor, dureri puternice in sani, sani foarte plini). Deși cel mic nu mai suge, sânii continuă să producă lapte zile, săptămâni chiar și luni după ultimul supt. Eu am detensionat prin muls, masaj cald sub duș și lecitina de 1200 mg pentru fluidizare. Astfel, am scăzut riscul blocării canalelor, blocaje care ar fi putut degenera cu ușurință în mastită sau abces mamar.

Concluzii:

Nu îmi imaginăm că voi trece prin atâtea stări într-un timp așa scurt, nu știam dacă voi reuși să fac asta și imi era teama că voi pierde legătura aceea strânsă pe care o aveam cu el. De fapt înțărcarea e ca un test pe care orice mamă il trece cu brio atâta timp cât e pregătită. E o confirmare că iubirea rămâne acolo chiar dacă această etapă se încheie. E ceva normal și face parte din noi.

Da, există viață după înțărcare.

Da, îl las să doarmă cu bunica ori de cate ori am ocazia, iar eu mă bucur de somnul ăla lung și legat toată noaptea în camera alăturată.

Da, doarme toată noaptea.

Da, abia după 1 an și 3 luni am reușit să dorm toată noaptea.

Da, mă bucur tare în momentele astea. Sunt fericită că am reușit!

A fost un moment tare frumos din viața mea, sunt recunoscătoare naturii că am reușit să alăptez și va rămâne în sufletul meu pentru că a fost parte din mine, din noi. Poate voi povesti chiar cu el despre asta peste câțiva ani. Cine știe….
Oare își va mai aminti de țiți a lui dragă? Eu cred ca da.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media