Nu sunt o mamă perfectă

Eu găsesc perfecțiunea doar în forme, culori, natură și matematică. Natura are an de an aceleași 4 tablouri magnifice, matematica e o știință fixă și cam atât, cercul e rotund, Pământul se rotește în jurul Soarelui, iar gutuia nu poate fi altfel decât galbenă. Nu o să pot să înțeleg vreodată goana asta după perfecțiune. Nu se poate măsura, nu se poate cântări și oricât de mult am alerga după ea nu vom știi dacă am atins așa zisul „target”. Acțiunile noastre planificate versus lucrurile imprevizibile ce pot apărea pe parcurs ne pot da peste cap toate planurile. Un program de la care nu ne abatem o zi, două , trei, dar care în ziua a 4-a deja ne scapă de sub control. Iar exemplele pot continua.

Nu cred în perfecțiune și nici în oameni perfecți. Cred doar în iubire, teamă, bucurie și în Dumnezeu.

În relația mea cu bebe am ales să fiu cât se poate de normală și totul funcționează de minune. Nu sunt o mamă perfectă pentru că nu îmi place să fiu condiționată de timp, reguli impuse, oameni. Așa cum nu există grade de perfecțiune, nu există nici grade de imperfecțiune. Din acest motiv lucrurile sunt general valabile de la persoană la persoană și fiecare alege după ce criterii să se ghideze.

A fi perfect într-o lume imperfectă sau a fi imperfect într-o lume pe care tu să ți-o faci cât mai perfectă. E vorba doar de alegeri. Acestea țin de noi. Sunt sigură însă, că fiecare părinte încearcă să îi ofere copilului său tot ce are mai bun, dar între a reuși și a nu reuși întotdeauna e o linie tare subțire. Nu-i un capăt de lume. Toate au o rezolvare.

Nu sunt o mamă perfectă și m-aș plictisi teribil in postura asta. Nu mă reprezintă, nu mă caracterizează și nu este idealul meu în viață să fiu perfectă. O să vă spun și de ce.

Sunt epuizată în cea mai mare parte a timpului și de cele mai multe ori abia aștept să se încheie ziua să mă pot odihni.

Sunt zile în care nu am chef să fac nimic și bebe își face de lucru cu tati.

Uneori nu am chef să fac curat.

Sunt dimineți în care mă trezesc morocănoasă și fără chef.

Nu îmi place să gătesc, o fac doar de nevoie.

Mai butonez telefonul când fii-miu vrea să se joace exclusiv cu mine.

Nu îi dau mereu alimente BIO și nici paste integrale.

I-am dat să guste ciocolată.

Îi fac uneori mâncare cu legume deja tăiate și congelate din comerț.

Nu îl dezinfecfez zilnic pe mâini.

A mâncat pământ și eu eram lângă el.

A căzut din pat de lângă mine.

Îi spun „Nu” de multe ori pe zi.

L-am lasat cu bunica și cu lapte matern și am plecat la botez când avea 2 luni.

Am născut natural, dar cu epidurală.

Sunt uitucă și amețită.

Mă împiedic des.

Pro-vaccinare pentru totdeauna.

Plâng și mă cosum cand se imbolnavește.

Câteodată îmi place să stau doar eu cu mine și mă refugiez în baie minute în șir.

Una peste alta sunt un om liniștit când pun capul pe pernă. Sunt fericită și asumată, iar singurul perfect este el, copilul meu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media