Eram fericiți, dar nu știam

Majoritatea dintre noi credeam că viața de acum 3 săptămâni era tare grea și plictisitoare. Eram obosiți de la primele ore ale dimineții, sătui de aceeași rutină, plictisiți de același traseu către job. Ne enervam în trafic, obișnuiam să alergăm după metroul aglomerat în fiecare dimineață și ne supăram pe colegul care a parcat în locul nostru.Dar eram fericiți așa. Și ne e dor.
Ne e dor de hărmălaia de zi cu zi, de libertatea pură și socializare.
Tânjim după tot ceea ce aveam înainte. Ne hrăneam cu agitația pe care noi înșine am creat-o. Ne plăcea.
Momentele agitate prin care trecem acum ne leagă pe toți. Ne unesc. Ne apropie.
Ne fac să apreciem mai mult oamenii, momentele cu cei dragi, zilele & nopțile, viața. Cu toate astea ne simțim închiși și nu știm la ce să ne așteptăm. În aer este o tensiune și habar n-avem când se va sfârși. Parcă trăim într-un film de groază.


Și totuși… de atâtea săptămâni recuperăm timp. Timpul cu ei. Copiii noștri. Cei cu care nu petreceam atât de mult timp pentru că societatea zilelor noastre nu ne permitea. Între timp, copiii nostri creșteau alături de alți omuleți, în timp ce noi mergeam 10 ore pe zi la job pentru a face posibil acest lucru. E haos, iar clipele pe care le trăim sunt triste. Dar ai noștri sunt aici, cu noi. Mănâncă, dorm, zâmbesc, țopăie, sunt veseli. În inocența lor pură sunt fericiți că ne văd acasă. Pe amândoi. Total neștiutori de ceea ce se întâmplă în jurul lor, zâmbesc, îmbrățișează și sunt mai pupaciosi ca niciodată. Se bucură de noi, de momentele petrecute împreună. Să fim recunoscători.

Da, eram fericiți și nu știam.
Acum știm că fericirea are atâtea sensuri…. 
În continuare zic să #stămacasă, construind împreună cele mai frumoase amintiri și sperând că în curând ne vom putea reîntoarce la normal. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media