E de rău dacă ești relaxată?!

– Oare va fi fetiță? N-aș vrea.
– Oare o fi băiețel? Nu, eu mă văd doar mamă de fată.
– Ce am voie să mănânc în alăptare? De toate. /N-ai voie aia, aia, aia. Ah, o să mor de foame.
– Cât o să mă îngraș?
– Să primim rudele în vizită după naștere? Să nu?
– Cum va fi nașterea?
Și câte întrebări ni se instalează în căpșor încă din momentul în care aflăm că vom avea un copil. Dar să vă spun sincer: timp de 9 luni nu veți avea răspunsuri la aceste întrebări. Lucrurile vin treptat, cum e normal să se întâmple, iar miile noastre de gânduri vor rămâne undeva în subconștient și ni se vor activa în momentul în care practic trecem prin ele.

Rareș s-a născut în preajma Crăciunului. Cu ocazia acestei sărbători în fiecare an petreceam în familie, acasă, în orașele natale. Doar că de această dată nu aveam cum să plecăm la drum cu un bebeluș de 2 săptămâni, cu eventuale viscole și drumuri închise. Exclus. Așa că i-am așteptat pe toți la noi. Copilul nostru a dormit în majoritatea timpului, fiind așa mic, iar în puținul timp în care era treaz a stat în brațele tuturor celor care l-au vrut. Nu consider că e un act de curaj, ci mai degrabă o normalitate. Nu a fost stresat de voci și mirosuri, iar noi am fost fericiți că au fost alături de noi și că am mai schimbat păreri și impresii despre chestii în general.
Mai pe scurt: nu am ales sa îl creștem într-un bol de sticlă. Lumea în care trăim este fix asta și nu vreau să îi creez o falsă imagine ca apoi să aibă așteptări, iar în final să ajungă să fie dezamăgit.

Se spune că ești mai relaxat la al doilea copil, nicidecum la primul. În cazul meu lucrurile au stat altfel. Da, a căzut din pat, a mâncat pământ, si-a spart buza, a mâncat de pe jos și a lins adidașii sau roțile de la cărucior. Toate fără repercusiuni și boli neinventate încă. Nu l-am dezinfectat pe mâini non stop, decât în cazuri super extreme. Au urmat evenimente la care nu am vrut sa îl luam cu noi și l-am lăsat cu bunica atunci când avea 2-3 luni. Cu hrană și buna dispoziție a bunicii totul era pefect pentru el.
Nu i-am pus căciulita pe cap niciodată după baie, nici șosete și a dormit dezvelit seara de seară. Nu, nu a răcit.
Am mâncat de toate încă din prima zi în care am alăptat și bebelușul nu a avut nici reflux, nici colici sau alergii.
L-am dus peste tot încă de mic pentru că altfel nu aveam nici noi cum să ne rezolvăm unele lucruri, dar i-a prins bine. Ii place cu mașina si doarme foarte mult în scaun.
E obișnuit cu agitația și cu mulți oameni încă de când era bebeluș, iar acum se acomodează foarte ușor în orice loc nou în care mergem.


Am simțit să procedez în acest fel cu al meu copil si nu i-a prins rău deloc. A fi o mamă relaxată nu înseamnă că ești o mamă iresponsabilă, iar cel/cea care asociază cu asta, înseamnă că trebuie să își facă un pic ordine în gânduri.
Și totuși, am o frică: aceea de a nu se îmbolnăvi. Dar trecem peste toate cu gânduri bune și optimism. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media