Dor de job

Fiecare mamă a activat într-un domeniu înainte să se nască puiul. Intrarea în CIC este un moment de relaxare pentru toate mamele, rămâne timp pentru a face ultimele retușuri înainte de venirea bebelușului, căci de odihnă nu se pune problema, din cauză că pe final ne apucă toți nervii din lume, parcă nimic nu e la locul lui și simțim nu am făcut nici măcar 10% din tot ce ne-am propus. Deh, hormonii. Și se termină și perioada de concediu prenatal și te trezești că naști și începi o nouă viață. Viața aia fără de care nu ai mai putea sa trăiești de acum încolo.❤️
Traiești la intensitate fiecare moment alături de bebe și chiar dacă nicio zi nu seamănă una cu alta, tu ai parte de același program, aceeași rutină, aceleași activități și ți se face dor de locurile în care erai înainte.

 Dar ce ne facem atunci când ni se face dor de job? 
Ne simțim vinovate? 
Nu putem povesti de teamă că cei din jur vor judeca? 
Suntem mai puțin mame dacă gândim asta? 
Eu o sa fiu sinceră și o să spun că mi-e dor să fiu acolo. Printre cele mai sincere ființe care există pe pământul acesta: copiii. În meseria de educator cel mai important lucru e să îți placă să fii ca ei. Să te așezi la nivelul lor și să le asculți nevoile. Să îi iei de mână și să le spui că sunt buni. Să le ștergi lacrimile când părinții lor pleacă și să îi asiguri că revin cât de repede pot, iar tu să le fii tot ce le sunt părinții lor, adică iubire necondiționată și siguranță.
Mi-e dor de ele, de fetele cu care îmi începeam toate zilele. Cu ele cafeaua era mai bună, mai plină de energie și mai gustoasă. Primăvară, vară, toamnă, iarnă, cele 4 anotimpuri prezente și în activitățile cu cei mici de la grupe, au fost aceleași anotimpuri care ne-au făcut să închegam prietenii fără de care nu aș putea să trăiesc azi. Masa de prânz combinată cu un suc negru era momentul nostru de relaxare și de Zen. Și educatoarele au propriile povești. Ni le-am împărtășit, cum face orice familie. Așa ne-am și cunoscut mai bine. Am râs, am plâns și ne-am distrat împreună. Ce zile frumoase! 


NU e deloc greșit sa ne fie dor de job. Face parte din noi. E uman și normal! 
Pentru mine grădinița reprezintă o a doua familie, iar copilul meu va fi fericit că în curând va face parte din ea. 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media