Doar părinții…

Zeci de mii de părinți suferă în momentele astea pentru nu sunt lângă copiii lor. Conform Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), în iunie 2019, 91.345 dintre copii aveau părinții plecați la muncă în străinătate. Ei bine, acești părinți nu au plecat de drag, nici de plictiseală, ci de nevoie. Ce părinte ar vrea să fie departe de copil în momentele importante ale vieții lui? Ce părinte își dorește să își vadă copilul doar de 2 ori pe an? Ce părinte alege să plece departe dacă n-ar avea un motiv întemeiat? Vă zic eu, niciunul. O mare parte din aceștia sunt cu gândul acum acasă la toți cei dragi și totuși nu au nicio putere de a-i proteja. Cum își îngrijește o mamă copilul, sau cum își încurajează tatăl puiul, nu o poate face nimeni altcineva. Simt că se sufocă de dor și totuși aleg să rămână acolo. Aleg asta pentru binele lor. Din respect pentru cei din jurul lor, din dragoste infinită pentru familie, din bun simț și educație pentru comunitate. Aleg să îi încurajeze și să le fie alături prin intermediul telefonului. Înghit în sec de fiecare dată când convorbirea se încheie și își văd în continuare de ale lor cu zeci de gânduri spre casă. Se roagă să le fie bine și adorm cu griji. Le tresare inima la fiecare telefon primit de acasă și totuși, zâmbesc și nu transmit panica în urma primirii acelui apel. Acești părinți aleg să rămână acolo pentru ei și familia lor. Acesta e singurul bine pe care îl pot face în aceste momente. Pentru ei, cei care au ales asta, tot respectul. Lor le e cel mai greu și totuși aleg răul cel mai mic din toată această poveste. Chiar dacă acest rău este de fapt cel mai dureros. Este despre dor, neputință, îngrijorări și frică. Și totuși rămân optimiști, au credință că totul va fi bine și prind puteri. Acele puteri nebănuite vreodată pe care le prinde un părinte când e vorba de copilul lui.

Dar… numai în locul lor să nu fii în momentele astea. Ce simt părinții care acum sunt departe de copiii lor nu se poate explica în cuvinte. Un greu mai mare ca ăsta nu cred că există. Dacă ești părinte și faci un exercițiu de imaginație, încercând să te pui un pic în locul lor vei vedea cum doare și îți vei îmbrățișa copilul lângă care ești acum. Vei fi recunoscător pentru ce ai și vei mulțumi pentru tot. Însă, sunt convinsă că și pentru ei totul se va termina cu bine și în curând se vor strânge tare în brațe și vor zâmbi fericiți că au trecut cu brio prin această încercare. Cu credință, încredere și responsabilitate. Să ne revedem sănătoși cu toții! 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media