Copiii acasă VS copiii la grădiniță

Copiii sunt înscriși la grădinițe de la vârste fragede, majoritatea părinților neavând posibilitatea de a-i lăsa cu cineva acasă, iar ei sunt nevoiți să se întoarcă la job după cei 2 ani de concediu îngrijire copil. Cu pași mici, cu multe lacrimi și suspine atât din partea copiilor, cât și din partea părinților, dar cu multă răbdare și curaj, ușor, ușor cei mici prind aripi și se acomodează în colectivitate. Înainte să intru în CIC auzeam foarte des: „Cum de a mancat tot? Acasă nu se atinge de așa ceva!” / „Cum ați reușit să îl adormiți azi la prânz? Acasă alerg după el câte-o oră și nu reușesc să îl determin să se culce.” / „S-a spălat singur pe dinți? Acasă nu vrea sub nicio formă.” / „A strâns jucăriile? Acasă noi le strângem”. Iar lista poate continua.

Da, grădinița vă schimbă copiii. În bine.

Le creează reguli și rutine cu ajutorul cărora ei devin independenți și siguri pe ei. Îi ajută să se integreze și să-și facă noi prieteni. Lucrând în echipă devin mai puternici. Activitățile propuse îi ajută să se dezvolte din punct de vedere cognitiv și motric. Puterea exemplului e reprezentată de acțiunile pozitive ale educatoarei, dar și propriile lor acțiuni, de aceea adorm singuri, mănâncă foarte bine și fac „ordine” după joacă. Așa văd în jur. Adoră fie implicați în activități ce îi fac să se simtă utili.


Grădinița nu e locul în care se învață mecanic o poezie, un cântec, sau chiar alfabetul.
Nu e locul în care cei mici trebuie să rezolve adunări și scăderi zilnic. E un loc în care cei mici își petrec mai multe ore decât acasă, un loc în care rutina le intra în reflex și limitele se impun prin oferirea constantă de explicații din partea educatoarelor.

De când sunt mamă și educatoare, pot să îmi dau seama de mai multe lucruri. Copilul se simte cel mai bine în sânul familiei, e clar. Iubirea e necondiționată, iar cel mic manifestă puternic atașament față de noi, părinții. Aceasta relație strânsă dintre cei 2 îi oferă copilului încrederea de care are nevoie pentru a explora lumea, dar și moduri de a reacționa în diverse situații. Numai că atât la grădiniță, cât și acasă e necesară respectarea unei rutine. Aceasta este cheia succesului în educație din cele 2 medii. Răbdarea este un alt punct important în acest proces. Copiii nu înțeleg mai bine unele lucruri dacă noi alegem să țipăm la ei sau să le vorbim pe un ton mai răspicat. Tonul face muzica. 


Evident, copiii noștri mai fac unele lucruri intenționat pentru a ne atrage atenția. Cerșesc iubire prin lucruri negative, ne pedepsesc în mod voit, iar noi trebuie să ne găsim cele mai bune metode pentru a-i face să înțeleagă că am înțeles semnalul lor de alarmă. Educatoarea și părinții pot forma o echipă minunată care va avea efecte pozitive asupra comportamentului copilului. 
Să fim consecvenți în acțiunile nostre și să le oferim argumente de fiecare dată. 
❤️ 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media