Copiii au des accese de furie și asta nu înseamnă că sunt prost crescuți

Oamenii judecă. O vor face tot timpul, fie că le dai sau nu le dai motive. Păreri și sfaturi necerute vei primi mereu fie că sunt susținute sau nu de niște argumente solide. Totuși, există niște aspecte peste care o mamă sigur n-ar putea trece.

Din punctul meu de vedre, o mamă ar trece greu peste momentul în care cineva i-ar cataloga copilul ca fiind prost crescut, rău, fițos sau răsfățat. Cum oare se poate măsura bunătatea, răutatea, gradul de răsfăț al unui copil ori proasta creștere? Există vreun instrument cu care se face asta și eu nu am aflat? Nu de alta, dar vreau să îl cumpăr si eu.

Tantrumurile, căci așa sunt definite de către specialiști aceste accese de furie, sunt fenomene cât se poate de naturale și apar la peste 87% dintre copiii cu vârsta cuprinsă între 1-4 ani. Sigur că pot apărea și la vârste mai fragede (încă de la 9 luni), de când aceștia au dobândit un simț al dorințelor și individualității lor personale. Accesele de furie apar când copilul nu știe să își gestioneze foarte bine emoțiile. 

De ce am ales să scriu despre asta? Pentru că de aproximativ 2 săptămâni mă izbesc de ele și am început să fac research pe această temă pentru a-l ajuta pe copilul meu. Am aflat și că majoritatea tantrumurilor nu pot fi oprite odată ce au început, dar putem să fim lângă ei și să îl așteptăm să se calmeze. Cei mici își depun acolo toată energia lor și tot ce putem face în acele momente e să nu intervenim. Intervenind, prelungim momentul și ne frustrăm deopotrivă.Există și cazuri (rare) în care putem preveni un astfel de acces de furie dacă ajungem să cunoaștem semnele pe care copilul ni le oferă: tonul vocii devine mai ridicat, se agită, se încruntă și își pierde răbdarea. Atunci e momentul perfect de a începe o serie de explicații pentru a nu se declanșa furtuna. 

Crizele lor pot apărea din varii motive: oboseală, suprastimulare, frustrare, foame. Există mai multe tipuri de tantrumuri și din acest motiv am decis să le dau câte o denumire „proprie și personală” pentru a le indentifica în cel mai ușor mod în comportamentul copiilor voștri:   

1. „Atenție, eu câștig!”

E vorba de momentul în care copilul deja manipulează. Dacă prima oară e chiar neajutorat, lipsit de putere și nu reușește nicidecum să obțină cu mâna lui acel lucru, el primește de la părinte, evident. Totuși, ca un burețel ce absoarbe orice, poate învăța și că acest tip de manifestare îi poate aduce beneficii pentru un timp îndelungat, așa că  va aplica ori de câte ori va fi cazul. Probabil o să vă întrebați: cum îmi dau seama că a fost manipulare? Foarte simplu. Accesul de furie se va opri imediat după ce a obținut acel lucru. 

2: „Am nevoie de tine!”

De cele mai multe ori, copilul atrage atenția prin lucruri negative. Asta e arma lui și o folosește ori de câte ori se ivește ocazia. Astfel că se pune pe plâns la fiecare lucru banal cum ar fi: îmbracat, culcat, spălat, scos afară. De fapt, ei semnalează o nevoie emoțională, nevoia de a sta cu ei mai mult și de aceea se manifestă în felul acesta.

3. „Nu stiu să mă exprim, ajută-mă!

Varianta aceasta ni se potrivește și nouă în acest moment. Copiii care nu se pot exprima verbal devin frustrați pentru ca nu își pot face cunoscute nevoile și dorințele. Din acest motiv, emoțiile lor negative sunt mult mai probabil exprimate sub formă de crize. 
Acestea fiind spune, puteți face pentru ei următoarele lucruri:

Ascultați-i! Iubiți-i! Nu-i pedepsiți! Dați-le alternative! Păstrați-vă calmul!

Totul va fi bine, priviti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  • Social media